O boală condiţionat patogenă
Coccidioza este o boală parazitară specifică tuturor speciilor de mamifere şi păsări. Prezintă forme clinice grave la animalele tinere şi şterse sau inaparente la adulte. Coccidioza are ca agenţi etiologici protozoare din familia Eimeride. Cele care îmbolnăvesc găinile nu sunt patogene pentru porumbei şi nici invers. cele mai răspândite protozoare la porumbei sunt reprezentate de doua specii: E. labbena si E. columbarum. Ambele specii afectează numai porumbeii. Se prezeintă sub forma de ouachiști care devin infectanți numai după ce s-au maturat în mediul exterior.
Boala este frecventă la porumbei, majoritatea fiind purtători de coccidii. Coccidioza apare, de obicei, în sezoanele cu umiditate crescută, când se creează factori favorizanţi în adăpost (căldură şi umezeală). Se instalează în crescătoriile de porumbei supraaglomerate, neigienice, cu dejecţii neridicate la timp sau cu adăpători şi hrănitori aşezate necorespunzător, care se pot contamina cu oochişti din dejecţii.
Alţi factori favorizanţi ai bolii sunt: raţiile furajere neechilibrate cantitativ şi calitativ, hrănirea carenţată în vitamine (A, complex B, vitamina E, K), în unele elemente (calciu, seleniu) sau aminoacizi esenţiali.
Ciclul biologic
Coccidiile au două stadii de dezvoltare: unul în mediul extern şi altul endogen, în organism. O pasăre bolnavă elimină prin fecale ouă de coccidii (oochişti). În condiţii de umiditate şi căldură, acestea vor evolua până la stadiul de oochişti infestanţi. Contaminarea porumbeilor se face prin ingerarea lor odată cu apa sau hrana. Ajunşi în intestin, eliberează elementele componente, care vor pătrunde în mucoasa intestinală, unde are loc a doua fază de dezvoltare (endogenă) a parazitului. Se ajunge iar la stadiul de oochist şi asfel ciclul se reia.
Simptomatologie şi evoluţie
Dupa digestia ouachistilor, porumbeii dezvoltă leziuni în peretenele intestinal și în decurs de 4-7 zile încep să excrete ouachiști. Boala poate evolua în două forme:
• o forma asimptomatică sau subclinica care este și cea mai frecventă – în care porumbeii ingera cantitați mici de ouachiști și reusesc să se imunizeze. În acest fel se crează un echilibru între gazda si parazit;
• o forma acută, când porumbeii ingeră cantități mari de ouachiști și evoluția bolii devine gravă prin intervenția și a altor factori de stres. Porumbeii slăbesc, fac diaree muco-apoasă de culoare gri sau sangvinolentă, inapetenta, sete, penaj mat fara luciu cu aspect murdar.
Boala evoluează în formă acută la pui şi tineret, care devin abătuţi, cu pene zburlite, piele vânătă. Nu consumă hrana, beau apă multă, au diaree, uneori sangvinolentă. Toate acestea duc la slăbire, emacierea maselor musculare, devierea carenei sternale, întârzierea zborului şi chiar la moarte. La adulţi, evoluţia bolii este cronică. Semnele clinice lipsesc sau sunt şterse, fiind manifestate doar prin slăbire şi pene lipsite de luciu.
Diagnosticul prezumtiv se pune pe semnele clinice, dar diagnosticul de certitudine se pune numai în laborator. Diagnosticul diferenţial se face faţă de alte boli cu aspect clinic şi lezional asemănător (hipovitaminoze, helmintoze digestive, trichomonoza, salmoneloza, enterite cu etiologie diversă etc.).
Profilaxie şi tratament
Se recomandă curăţenia zilnică în adăposturi şi o aerisire corespunzătoare pentru evitarea umidităţii. Este obligatorie dezinfecţia periodică a adăpostului cu soluţii de specifice, iar la nevoie prin flambare. Vasele pentru apă şi hrană se curăţă zilnic şi se dezinfectează. Chimioprofilaxia şi tratamentul se fac cu medicamente anticoccidiene pe baza de sulfamide sau soluţie buvabilă, amprolium ori cu medicamente care conţin antibiotice cu rol anticoccidian . Preventiv şi curativ, pe toata durata tratamentului cu produse anticoccidiene trebuie administrate vitamine. Tratamentul cu sulfamide, se va asocia obligatoriu cu vitamina K3 administrată în apa de băut.